„Să fie o tărie…” sau analiza „Facerii” partea I

                                        „Cine citeşte să înţeleagă.”

                                         „Cine are urechi să audă.”

                         „Cine are pricepere, să socotească…”

                                             … se spune în Biblie.

                                       Hai să vedem dacă printre sensurile şi ideile adăugate sau schimbate de-a lungul vremilor de către cei ce au scris Biblia putem găsi ideile şi sensurile originare. Adică creaţii ale inspiraţiei pure, nealterate de intervenţia scriitorului ei. Mesaje ale Raţiunii Creatoare.  Şi, pentru a dovedi că aceste mesaje există cu adevărat şi că sunt cât se poate de raţionale, o să analizăm în cele ce urmează câteva fragmente din Geneză. Fragmentele în cauză mi-au dovedit, că aceste mesaje raţionale există şi că din motive de superficialitate nu reuşeam să le văd.

                                     Dar să vedem despre ce este vorba.Primul mesaj din capitolul „Facerea” al Vechiului Testament pe care îl vom analiza este cel al „tăriei” ce desparte apele.

                                    Textul sună astfel:„Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor.”[1] „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape.” Nu ştiu ce îţi inspiră ţie aceste cuvinte, însă recunosc că mie, de fiecare dată când le citeam, vedeam în cuvântul „tărie” înţelesul de pământ, de uscat. Ca şi cum ar spune: să fie un pământ uscat în mijlocul apelor, ca o insulă sau peninsulă între ape.

                                   Până într-o zi când am înţeles altceva. Ceva perfect raţional, care m-a uimit peste măsură, şi care m-a învăţat şi în acelaşi timp m-a determinat să citesc restul textelor din acest nou punct de vedere. Iar rezultatele au fost dincolo de aşteptări.Mai ales că, dacă tăria ar fi uscatul, ce sens ar mai avea enunţul următor: „Să se adune apele cele de sub tărie la un loc şi să se arate uscatul”? Ar rezulta ceva de felul: să se adune apele de sub uscat la un loc şi să se arate …uscatul![2] Fără sens, deoarece apele, fiind deja sub uscat, se presupune că uscatul, fiind deasupra, era vizibil…Dar ce altceva ar putea fi ‘tăria’ pentru a avea sens logic?Ce?

                                Uită-te la un termometru din acela liniar, cu gradaţii pe verticală: linii de culoare roşie deasupra lui 0º C şi linii de culoare albastră sub 0º C. Şi acum spune-mi, nu temperatura de 0º C este cea care ‘separă apele’? Starea lichidă a apei este cea de deasupra lui 0º C, iar cea solidă (gheaţă) este cea de dedesubtul lui 0º C!

---

[1] Acest citat şi toate care urmează în acest capitol sunt din BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ, Editura Institutului Biblic şi de misiune al B.O.R., Bucureşti, 1993. [2] Şi să nu te gândeşti la secare, pentru că enunţul spune că erau ‘sub uscat’, deja!

                                

                        

                                 

                                        

                                                     

              

                         

                           

                                              

   

   

   

   

   

   

   

   

   

    

                                      Prin urmare, tăria ar putea fi temperatura, şi, dintre gradaţiile scalei unui termometru, valoarea de 0º C ar fi exact „… o tărie prin mijlocul apelor care să despartă ape de ape.”

                               Hai acum să verificăm şi enunţul cu ‘uscatul’, care nu-şi găsea sensul logic, cum am văzut ceva mai devreme.Este de ajuns să te gândeşti la cantitatea de apă ‘depozitată pe verticală’ existentă în calotele glaciare de la poli şi să-ţi dai seama că uscatul arată aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, datorită ‘retragerii’ apelor în gheţari. Care gheţari, dacă s-ar topi, ar inunda mari porţiuni din uscat, acoperindu-l cu ape. S-a calculat că dacă s-ar topi în totalitate calotele glaciare de la Poli, nivelul apei pe glob ar creşte cu optzeci de metri!

                            Să se adune apa în gheţari, la Poli, şi astfel retrăgându-se, să se arate uscatul! Uscatul ce formează suprafaţa Terrei, este aşa cum îl vedem noi astăzi datorită faptului că cei… optzeci de metri de apă stau retraşi în Calotele Polare.   Aşadar enunţul „Şi s-au adunat apele cele de sub tărie,[1] la locurile lor şi s-a arătat uscatul”, ar fi nu doar logic, dar şi în totală concordanţă cu realitatea.Să-l lăsăm acum pe Dumnezeu să termine ceea ce începuse să facă, bucurându-ne că-l putem vedea la treabă…                             

                     „A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.”  „Şi s-au adunat apele cele de sub tărie la locurile lor şi s-a arătat uscatul.”„Uscatul l-a denumit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări.”

---

[1] „de sub tărie”, şi nu de deasupra tăriei; deci este clar specificat: de sub zero şi nu de peste zero!

    

                    De ce era importantă această tărie? De ce apă în stare lichidă?

                              Nu ştim ce alte tipuri de fiinţe mai pot exista în univers. Ceea ce ştim sigur este că noi, oamenii, existăm şi că suntem alcătuiţi în proporţie de 60-70 procente din apă. Şi mai ştim că şi celelalte vieţuitoare ala Terrei sunt, de asemenea, alcătuite în principal din apă.Mai ştiu că viaţa pe Terra a început în apă. Pentru a fi mai exact, în starea lichidă a apei, deoarece, nu-i aşa?, în funcţie de valoarea temperaturii apa cunoaşte trei stări fizice: gazoasă, lichidă şi solidă.De asemenea, mai ştiu că o planetă mai aproape de Soare decât Terra, respectiv planeta Venus, este uscată, arsă, apa fiind vaporizată de temperaturile extrem de ridicate (+500º C).Tot aşa cum mai ştiu că pe o planetă imediat mai depărtată de soare decât Terra, respectiv planeta Marte, temperaturile extrem de scăzute (-150º C) fac ca apa să existe (dacă există) doar în forma solidă, de gheaţă.

                         Aşadar, în întreg sistemul nostru solar, apa în starea ei lichidă o găsim doar pe Terra.De aceea doar pe Terra evoluţia vieţii a găsit condiţia necesară de a exista.  Dar chiar şi aici, pe Terra, la cei doi poli, apa se găseşte în stare solidă, de gheaţă. Asta înseamnă că, de fapt, zona din jurul Soarelui în care temperatura este potrivită pentru ca apa să existe în stare lichidă, este extrem de mică, raportată la distanţele dintre planete. Iar Terra orbitează exact prin acest coridor strâmt. Dacă distanţa între Soare şi Terra este de 150.000.000 km, lăţimea coridorului este de aproximativ câteva mii de km!   Mai exact, ţinând cont şi de înclinaţia axei pământului,  lăţimea acestui îngust coridor este situată între deşertul ecuatorului şi calotele de gheaţă de la Poli, ce-şi găsesc locul pe micul diametru al Terrei de numai 14.000 km. Prin acest coridor îngust Terra îşi consumă traiectoria sa în jurul soarelui şi, pentru că pe ea apa este prezentă în toate cele trei stări – lichidă, gazoasă şi solidă, este singurul loc din sistemul nostru solar unde a putut să existe viaţa aşa cum o cunoaştem noi.

                         Practic aici, pe planeta noastră, în acest coridor strâmt, Raţiunea Creatoare (altfel spus: „Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”) a găsit elementul pe care-l căuta, „tăria prin mijlocul apelor”, adică temperatura potrivită ce separa apa în cele două stări fizice, solidă şi lichidă. De gheaţă si de apă.  „A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.” Apele (îngheţate) de sub 0 grade de cele de deasupra a 0 grade. Tăria nu poate fi altceva decât temperatura. Iar dintre valorile temperaturilor, cea particulară de 0º C, a fost denumită „o tărie prin mijlocul apelor”! Valoarea de 0 grade, sub care apa este în stare solidă iar deasupra căreia este în stare lichidă.Adică indispensabilă apariţiei vieţii…                   

                       Şi iată cum un text, pe care nu-l puteam accepta logic nicicum, devine, dintr-o dată, perfect logic şi raţional! Şi, în plus, verificat de realitatea demonstrată de ştiinţă. Şi aceasta datorită simplului fapt de a-l înţelege pe Dumnezeu ca fiind imaginea dată de om Raţiunii Creatoare, Legilor Universale, şi nu o fiinţă individuală şi supranaturală.Adevărata Revelaţie aveam să o găsesc însă ceva mai încolo, încercând, cum spuneam, să rămân în acelaşi punct al perspectivei, de unde să încerc să înţeleg cine sunt Adam şi Eva. Şi, mai ales, povestea cu coasta lui Adam, din care a fost făcută Eva! Sau, altfel spus, povestea care i-a făcut pe mulţi să-şi râdă în barbă şi să se îndepărteze de Biblie.                               

                       Iar ceea ce am descoperit, recunosc, m-a surprins cu mult peste măsura aşteptărilor!