Cine este Eva?- sau analiza “Facerii” partea III

                  NOTA:  ordinea fireasca a lecturii este:  

              1.”Să fie o tărie…”- sau analiza “Facerii” partea I            

              2. Cine este Adam?- sau analiza “Facerii” partea II            

              3. Cine este Eva?- sau analiza “Facerii” partea III                

              4. Metafora coastei lui Adam – sau analiza “Facerii” partea IV   

                             Cine este Eva?

                       Bun, am aflat cine este Adam, dar cine poate fi atunci Eva? Pentru că nu ar mai avea sens să  credem că este prima femeie, câtă vreme Adam nu este primul bărbat, nu?  Vom afla imediat…       Zice mai departe textul Genezei: „Şi a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul (şi nu bărbatul, atenţie şi la cuvinte! -n.n.) singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el.”Ajutor potrivit? Eva? Te gândeşti cumva că ăsta este momentul în care intră în scenă Eva?Nicidecum!Şi chiar dacă o să te contrariezi la început, ajutorul cuvenit, cel corect şi adevărat, nu este femeia, ci altceva, aşa după cum, tot corect, stă scris şi în Geneză.          Dar, înainte de a-ţi arăta ce stă scris, hai să ne gândim la ceva: dacă ai sta pe o insulă alături de nişte vorbitori de limbă japoneză, să spunem, nu-i aşa că te-ai simţi singur prin comparaţie cu situaţia în care ai sta pe o altă insulă înconjurat de vorbitori ai aceleiaşi limbi cu cea pe care o vorbeşti tu? Şi, ca să fiu mai precis, nu neapărat tu, ca fiinţă, ci spiritul tău. Mintea ta. Este că ar fi singură? Cel puţin ar vorbi singură, asta este clar.Prin urmare lipsa comunicării conduce înspre sentimentul de singurătate, este adevărat?Sau ce faci atunci când – singur fiind – ai de aşteptat o jumătate de oră, bunăoară, la cabinetul doctorului? Răsfoieşti cumva o revistă? Dar atunci când pleci departe de casă, într-un loc în care ştii că ai să stai singur mai multă vreme, ce-ţi iei cu tine? Nu cumva o carte? Şi nu faci aceste lucruri pentru a-ţi petrece timpul în momentele de singurătate? Să nu te simţi  singur…

     Comunicarea, prin urmare, face până la urmă diferenţa dintre singurătate şi nesingurătate. Iar pentru a comunica ai nevoie de cuvinte. Cuvintele nefiind altceva decât denumiri ale lucrurilor ce te înconjoară, fie ele materiale sau nu.Să revenim acum înapoi la Adam, cel pe care l-am identificat ca fiind nu primul bărbat, ci prima manifestare a inteligenţei nou instalate în creierele primitivilor umanoizi conştienţi, şi la textul Genezei care spunea: „Nu este bine să fie omul singur.”

     Nu crezi că ajutorul potrivit pentru Adam ar fi chiar comunicarea? Nu crezi că exact asta au făcut primii oameni, atunci? Că au comunicat între ei? Primele desene rupestre, ce au stat la baza hieroglifelor şi mai departe a literelor, nu pentru comunicare au fost oare ele create?         

              Dar pentru a comunica ai nevoie de un limbaj. Iar limbajul este format din cuvinte. Primii oameni au ‘dat’, aşadar, nume la tot ceea ce îi înconjura. Noţiuni abstracte date realităţii din jurul lor.Şi, mai departe, nu crezi că şi Adam, personajul Biblic de data aceasta, ar fi trebuit să înceapă tot prin a da nume lucrurilor din jurul lor?

      Să revenim acum la textul din Geneză pentru a vedea ceea ce stă scris, de mii de ani: „Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa că toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.”  Prin urmare, textul încearcă să ne spună că au apărut primele cuvinte!

    În gura primelor fiinţe inteligente!Ce spui de treaba asta? Nu este exact ceea ce cunoaştem că s-a întâmplat în realitate cu strămoşii noştri? Au dat cuvinte lumii înconjurătoare, au format un limbaj, au început să comunice, realizându-se astfel prima legătură între minţile lor!

    Interesant şi corect în acelaşi timp, nu găseşti?Şi pentru că noi, indivizii umani, dincolo de trupul ghidat de informaţiile genetice şi instincte, suntem sume de informaţii şi experienţe acumulate şi guvernate de o conştiinţă, am ajuns să fim ceea ce suntem, fiecare dintre noi, datorită cuvintelor; şi pentru că societatea umană este ceea ce este datorită comunicării experienţei de la o generaţie la alta, realizată de asemenea prin cuvinte, putem spune că, într-adevăr, pentru noi şi pentru societate începutul sau originea a fost dată de cuvinte: „La început a fost cuvântul”, nu aşa spune oare şi textul biblic?De aici au început toate. De aici am început şi noi, cei ce ne punem întrebări existenţiale!Dar noi ne-am propus să o găsim pe Eva, aşa că mergem mai departe.     

 * 

                    „Şi a pus Adam nume tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice”, spune Sfânta Scriptură, apărând astfel cuvintele, iar cu ajutorul lor, apărând limbajul, realizându-se în final comunicarea între indivizi. „Dar pentru Adam (încă-n.n.) nu s-a găsit ajutor pe potriva lui.”         Şi aici ne apropiem în sfârşit de momentul apariţiei Evei, care deja este clar că numai femeie nu mai putea fi! Femeia, după cum am văzut, fusese creată încă din ziua a şasea, odată cu bărbatul cu care trebuia să se înmulţească şi să stăpânească peste…Şi iată totuşi câte lucruri s-au petrecut şi câtă vreme a trecut de atunci.   

                  Stă scris în Geneză : „Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.”Desigur că, mai întâi de toate, te poţi întreba de ce a i-a trebuit lui Dumnezeu o coastă de la Adam, el care a putut crea totul din nimic, doar prin simpla sa voinţă? Vei înţelege imediat şi o vei identifica cu adevărat corect pe Eva.

     Dar să revenim pentru câteva clipe înapoi în timp, la fiinţele conştiente care aveau deja un limbaj ce le permitea să comunice între ele.Vezi tu, comunicarea omului este realizată pe două planuri. O comunicare contemporană, între membri ce trăiesc într-o aceeaşi perioadă de timp, şi o comunicare de-a lungul timpului, realizată între generaţiile succesive, aşa cum se învaţă, spre exemplu, la şcoală.O comunicare între indivizi şi o comunicare între generaţii. O deplasare a cunoştinţelor înspre urmaşi.

    Pentru că Platon, spre exemplu, încă comunică cu noi, deşi de mult trupul său nu mai este în viaţă. Ideile lui încă ne influenţează viaţa de astăzi. Iar aceste idei ne sunt transmise prin şcoală, prin cărţi, prin teatre, filme ş.a.m.d.Aşa că, atunci când o întreagă generaţie de oameni ce poartă memorată în minţi cunoaşterea acumulată dispare la vremea ei, murind de bătrâneţe (‘somn greu’), cunoştinţele acumulate nu se pierd, generaţia următoare preluându-le prin exact acest minunat mecanism al învăţământului, reprezentat în primul rând de şcoală. Idei purtate din vorbă în vorbă şi din scris în scris. Mecanism reprezentat de literatură, de teatre, de filme şi de către toate celelalte mijloace prin care se realizează de fapt transmiterea lor.

    Aşa că Raţiunea Creatoare a creat-o pe Eva, de fapt mecanismul multiplu şi diversificat prin care fiecare nou om intrat în viaţă va dobândi cunoaşterea celor de dinaintea lui. Eva este instituţia învăţământului şi a informării, cu care Adam, societatea umană, va face pereche pentru toată perioada sa de viaţă.

            Iar dacă te vei uita la toţi copiii care se despart cu ochii în lacrimi de părinţi în prima zi de şcoală, şcoală cu care se vor însoţi mulţi ani la rând şi cu învăţătura căreia îşi vor forma însăşi entitatea trup şi spirit ce-i reprezintă ca indivizi, ai să înţelegi următoarele cuvinte ale Genezei:„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”

                       Cât este de adevărat!Spune-mi, mai poţi crede acum că Eva este femeie şi Adam este bărbat?