De ce „Civilizaţia inilor?”

        Trăim într-o lume structurată pe etaje, diferite fundamental între ele, dar care, în acelaşi timp, se sprijină unul pe celălalt.    Există mai întâi o lume de legi universale ca şi posibilităţi (de la legile forţei gravitaţionale la aritmetică), mai apoi o lume ca şi un mare ocean format din mici particule independente, unite între ele de o sumă de legi universale, lumea atomilor; există, mai departe, o altă lume, situată la un etaj superior, cea a celulelor, ce trăiesc în grupuri de mici indivizi independenţi şi autonomi, uniţi între ei de o sumă de informaţii scrise în codurile ADN-ului, iar ‘peste’ această lume se găseşte o alta, ce a a animalelor, ca nişte unităţi ce trăiesc mai mult sau mai puţin în grupuri,  unite de instincte.   În vârful ultimului nivel material al acestei clădiri, stau oamenii, ca o mare de indivizi legaţi de instincte şi raţiuni. De religie, de tradiţii şi de obiceiuri.

 

   Peste acest ultim nivel material stă unul imaterial. Cel al gândurilor raţionale, al regulilor şi al legilor. Şi, mai presus de toate, cel al scopurilor, al ţelurilor. În ultima dintre aceste lumi, în lumea Civilizaţiei Inilor, după cum de fapt a denumit-o sursa mea de inspiraţie, avem gândurile. O lume formată din gânduri exprimate în cuvinte, ca o mare de entităţi abstracte şi independente, însă ce uneşte şi guvernează indivizii independenţi, oamenii, de o aceeaşi manieră în care sunt şi atomii uniţi de legile universale, celulele de informaţiile genetice, animalele de instincte şi oamenii de procesul înţelegerii. 

 

 

   Iar liantul cuvintelor este limbajul…„La început a fost cuvântul”

 

   Iar Inii sunt cuvintele directoare ale evoluţiei civilizaţiei umane: informaţii, instinct, inteligenţă, inspiraţie, invenţie, inovaţie, instituţii, institute, instrucţiuni, indicatoare, indicaţie, iniţiere, iniţiativă, investigaţie, instruire, ingeniozitate, inginerie…  intuieşti o linie directoare aici?

 

  *

 

   Limbajul a apărut acum aproximativ 40.000 de ani, la oamenii de Cro-Magnon. Şi de atunci s-a dezvoltat şi diversificat în toate limbile pământului, aşa cum le cunoaştem. Prin vorbit, scris şi citit, omul se diferenţiază cel mai mult de animale. Folosind cuvintele, el, practic, trăieşte un alt tip de existenţă. O existenţă ce modifică raţional materia, percepând în aceleşi timp şi scurgera timpului. Scriind cuvintele pentru a fi citite mai târziu şi, de fiecare dată când este necesar, omul le conservă, de fapt, în timp. Le scoate pe mal din vâltoarea curgerii fluviului timpului.

 

   Ai văzut încă de pe coperta acestei cărţi anumite cuvinte speciale. Aceste cuvinte aparte respectă cu toate trei reguli ce le fac să aparţină unei anume clase de asemănare şi importanţă.

 

   În primul rând constatăm că aceste cuvinte în forma lor scrisă ori în cea sonoră, vorbită, încep prin grupul de litere in, iar aceasta nu arată altceva decât apartenenţa la rădăcina comună pe care o căutam.

 

  În al doilea rând constatăm că aceste cuvinte au o formă sensibil identică în mai multe limbi (engleză, franceză, italiană, română etc).

 

   În cel de-al treilea rând aceste cuvinte reprezintă denumirea abstractă dată unor activităţi specifice prin care Raţiunea Creatoare, luând în minţile noastre forma civilizaţiei gândurilor, ne-a condus şi ne conduce încă pe drumul evoluţiei sale.

   Iar sensul unor cuvinte precum inspiraţie, intuiţie, invenţie, iniţiere, instrucţiuni etc. este unul edificator.

   Ca şi o civilizaţie a limbajului, a cuvintelor, a gândurilor: Civilizaţia Inilor.

    Dincolo de noi, luaţi ca simple animale, stau gândurile noastre. Gândurile ghidate de Raţiunea Creatoare şi exprimate prin cuvinte. Cuvintele pot exprima un obiect, o acţiune, o calitate, o activitate, dar şi o cale de urmat etc. Aceste cuvinte sunt iniţiate de către gânduri aparte. Aş spune că aceste gânduri aparte – speciale prin sensurile pe care le poartă –  sunt ca nişte instituţii de guvernare… 

 

   Hai să vedem ce înseamnă însă o colecţie de cuvinte! Cuvintele ca denumiri ale unor intenţii, prin care civilizaţiile inilor din toate timpurile ne-au dirijat, furnizându-ne informaţii şi ghidându-ne prin întuneric.

   Verificând în diferite dicţionare forma scrisă a cuvântului informaţie nu mică mi-a fost surprinderea să găsesc în limba engleză forma information, în cea franceză information iar în cea italiană informazione!Şi, deşi în multe alte limbi vom găsi aceeaşi formă scrisă sau vorbită atribuită aceluiaşi sens, al informaţiei, nu voi insista aici asupra lor întrucât munca sortării lor este una puternic consumatoare de timp.Sigur, prima reacţie este aceea de a spune simplu: sunt neologisme. Da, însă dacă ne gândim puţin…

 

   Uite, în limba română există fructul măr şi, desigur, există şi cuvântul ‘măr’, ce denumeşte fructul. Pentru că există mere şi în Anglia, există şi cuvântul ‘apple’, pentru că există mere şi în Franţa, există şi cuvântul ‘pommes’, de asemenea şi în Italia avem ‘mela’, în Germania avem ‘apfel’, în Spania avem ‘manzana’ etc. Dar pentru că în România, Anglia, Franţa, Italia, Germania, nu există fructul ‘banană’, nu exista nici cuvântul. Acesta a venit odată cu fructul! Avem astfel: banană/RO, banana/GB, banane/FR, banane/G, banana/IT. Pentru că în Spania există bananele, există şi denumirea, cuvântul, într-o formă originală: ‘platano’.

 

   Mai departe, pentru cuvântul ‘invenţie’ găsim: ‘invenţie’ / RO, ‘invention’ / GB,FR, ‘invencion’ / ES, ‘invenzione’ / IT, şi, atenţie, ‘erfindung’ pentru DE, ceea ce ar atesta faptul că în Germania, existând cuvântul într-o formă originală, (erfindung), exista şi activitatea de inventare.

 

   Adoptând acelaşi raţionament în continuare realizăm că, dacă pentru cuvântul ‘instinct’, cuvântul are aceeaşi formă, ‘instinct’ / RO, GB, FR, ‘instinkt’ / DE, ‘instinto’ / ES şi ‘istinto’ / IT, trebuie, pe undeva, să aibe şi o origine unică! Intrigat de mica descoperire am verificat în aceleaşi dicţionare şi restul cuvintelor ce încep cu grupul de litere in, constatând că sunt şi ele identice, fapt ce nu se mai regăseşte  la fel de pregnant la nici o altă literă!Mai jos exemplific prin identificarea câtorva astfel de cuvinte în dicţionare. Al limbii mele materne, româna (latină la origine), al englezei şi francezei, ca fiind cele mai răspândite limbi din lume (Limbă împrumutată, învăţată, şi nu nativă – limba chineză fiind probabil cea mai vorbită limbă din lume), şi al limbii italiene, vorbite de urmaşii… vorbitorilor de latină. 

    Am exclus cuvintele ce exprimau opusul sensului principal, de genul abil/inabil, şi iată ce colecţie interesantă am găsit…     
 informaţie/ information/ information/ informatione

  inteligenţă/intelligence/intelligence/intelligenza

instinct/instinct/instinct/istinto

  instrucţiune/instruction/instruction/istruzione

 instrucţie/instruction/instruction/istruttoria

 instruire/instruction/instruire/istruire

 indicaţie/indication/indication/indicare

 iniţia/initiate/initier/iniziare

 inspiraţie/inspiration/inspiration/ispiratione

 invenţie/invention/invention/invenzione

 inovaţie/innovation/innovation/innovatione

 intuiţie/intuition/intuition/intuizione

 intenţie/intention/intention/intenzione

ingenios/ingenious/ingenieux/ingegnoso

internet/internet/internet/internet

indicator / indicator /indicateur /indicatore

inscripţie/inscription/inscription/iscrizione

indice/index/indice/indice

induce/induce/induire/indurre

instrument/instrument/instrument/istrumento

intervenţie/intervention/intervention/intervento

iniţiativă/initiative/ initiative/iniziare

investi/invest/investir/investire

investiga/investigate/investiguer/investigare

industrie/industry/ industrie/industria

inerent/inherent/ inherent/inerente

inert/inert/inerte/inerte

infinit/infinite/infini/infinito

influenţă/influence/influence/influenza

inocula/inoculate/inoculer/inoculare

insera/insert/inserer/inserire

instala/install/installer/installare

insista/insist/insister/insistere

inspecta/inspect/inspecter/ispezionare

inspira/inspire/inspirer/ispirare

instanţă/instance/ instance/istanza

instiga/incite/instiguer(inciter)/istigare

institui/institute/instituer/istituire

instructiv/instructive/instructif/istruttivo

integral/integral/ integral/integrale

intelectual/intellectual/intellectuel/intelletuale

intensifica/intensify/intensifier/intensificare

interacţiune/interaction/ interaction/interazione

intercepta/intercept/intercepter/intercettare

interdicţie/interdict/interdiction/interdizione

interes/interest/interet/interesse

interior/interior/interieur/interno

incidenţă/incidence/incidence/incidenza

intonaţie/intonation/ intonation/intonazione

introduce/introduce/introduire/introdurre

incitaţie/incitation/incitation/incitazione

interogaţie/interrogation/ interrogation/interrogazione

interpela/interpellate/interpeler/interpellare

interpret/interpreter/interpretation/interprete

intersecta/intersect/intersecter/intersecare

interval/interval/ intervalle/intervallo

interviu/interview/ interview/intervista

insinuare/insinuation/insinuation/insinuare

inductanţă/inductance/inductance/induzione

inventar/inventory/inventaire/inventario

insurecţie/insurection/insurrection/insurrezione

inaugura/inaugurate/inaugurer inaugurare

incantaţie/incantation/ incantation/incantazione

incendiar/incendiary/incendier/incendiario

inchiziţie/inquisition/inquisition/inquisizione

incident/incident/incident/incidente

incizie/incizion/incision/incizione

inclusiv/inclusive/inclus/incluso

incrustaţie/intarsia/incruster/intarsio

incubaţie/incubation/incubation/incubazione

indemnizaţie/indemnity/indemnisation/indennizzo

individ/individual/individuel/individuo

indulgenţă/indulgence/indulgence/indulgenza

infanterie/infantry/infanterie/ifanteria

infecta/infect/infecter/infettare

inferior/inferior/inferieur/inferiore

infernal/infernal/ infernal/infernale

infesta/infest/infester/infestare

infim/infinetesimal/infime/infime

infinitiv/infinitive/infinitif/infinito

inhala/inhale/inhaler/inibire

injecta/inject/injecter/iniettare

inocenţă/innocence/innocence/innocenza

intimidare/intimidation/intimidation/intimidazione

intrigă/intrigue/ intrigue/intrigare

intrus/intruder/intrus/intruso

invazie/invazion/invasion/invazione

invita/invite/inviter/invitare.

        Interesant, nu găseşti? Cuvântul ca instrument. Cuvinte ca denumiri ale acţiunilor ce ne-au format şi care ne ghidează.

     Hai acum să luăm câteva dintre cuvintele din înşiruirea făcută mai devreme şi să le identificăm sensurile, din perspectiva teoriei cărţii.Să începem alegând cuvântul informaţie: „Deţinem informaţii care vor aduce lumină în evenimentele petrecute”, anunţă crainicul. „Întrerupem emisiunea pentru a difuza o informaţie importantă”, sau: „Avem informaţii că…”, sau: „Vom reveni de îndată ce informaţia va fi confirmată” , sau:  „Din clipă în clipă aşteptăm să ne parvină informaţii de la locul…”, sau: Informaţiile sunt depozitate la loc sigur”, sau: „O hârtie ce conţinea informaţii despre…”, sau: „Încă se caută cutia neagră a avionului pentru a scoate din ea informaţiile despre evenimentele ce au condus la prăbuşirea”, sau : „Am obţinut contracost o informaţie esenţială în cazul…”, sau: „Informaţiile dezvăluite vor declanşa…” Şi tot aşa, până când constaţi că de la discuţiile între persoane şi până la jurnalele de ştiri, de la cititul ziarelor la cel al cărţilor, de la serviciile de informaţii şi până la serviciul banal al fiecăruia dintre noi circulă, de fapt, informaţiile. Informaţie… Unde se găseşte ‘materializarea’ sensului său abstract? Îl găsim în legile naturii, în legile universului, în legăturile chimice dintre atomi, în genele celulelor vii, în ‘limbajul mut’ şi în  ‘limbajul sonor’ din natură, în instinctele ce guvernează finţele vii, în ‘limbajul inteligent’ al fiinţei om, în învăţăturile sale transmise către fiecare nouă generaţie, practic în tot ceea ce face diferenţa faţă de materia moartă. Peste tot sunt doar informaţii. Am putea spune, fără să greşim foarte mult, că informaţia este liantul imaterial ce leagă cărămizile din care este zidită întreaga natură, inclusiv viaţa ei. 

   *    Mai departe, din aceeaşi colecţie a cuvintelor speciale, ar fi cuvântul instinct. Sensul său a fost ghidarea vieţii în mod autonom şi automat. Ca un program iniţial, creat în scopul de a fi posibilă curgerea vieţii animale prin timp. Modul de percepere al instinctului? Simple gânduri ce apar în minţi, de forma unor instrucţiuni. Un alt cuvânt ales. Acele instrucţiuni după care ne conducem viaţa; învăţăm să folosim orice obiect nou, necunoscut deci, fie că este medicament ori produs electronic, fie unealtă ori avion; ştim cum să ne comportăm în diversele situaţii tipice ori atipice, în vreme de pace ori de război, de la locul de muncă şi până în sistemele militare, de la şcoală şi până pe navetele spaţiale.În serviciul militar, soldatul este instruit în urma unui proces de instrucţie, proces în care va învaţa să respecte… instrucţiuni. La fel şi medicul, şi profesorul, şi inginerul, şi arhitectul etc., sunt instruiţi pentru a-şi desfăşura activităţile specifice fiecăruia, doar într-un fel anume. Instrucţiunile sunt reţetele de gătit prin care, respectându-le întocmai, vom modifica materia primă obţinând întotdeauna un acelaşi produs culinar cu cel obţinut iniţial de cel ce a scris reţeta; sau vom obţine vindecarea de boli, dacă instrucţiunile vor veni de la un medic. Instrucţiunile sunt cele ce te însoţesc în minte şi te conduc la o adresă necunoscută. Cineva, o persoană ori o hartă dintr-un ghid al străzilor, ţi le-a indus în minte, iar ele acum îţi spun pe unde să mergi: „După intersecţia asta faci la stânga, în dreptul blocului acela faci la dreapta…” şi tot aşa, până la destinaţie. Desigur, instrucţiunile nu sunt doar simple informaţii abstracte, aşa cum în mod normal le vedem noi, ci sunt gânduri speciale, menite să ne organizeze şi în acelaşi timp să ne ferească de pericole. Gândeşte-te la toate plăcuţele de avertizare pe care le-ai văzut în viaţa ta: la cele din tren care te rugau în trei-patru limbi să nu te apleci în afara geamului; la toate plăcuţele dintr-o fabrică, de lângă instalaţiile de curent electric; la indicatoarele de pe cărările montane căutate; la cele de circulaţie; la indicatoarele spre hotelul, restaurantul, aeroportul, magazinul, produsul; la anunţuri şi la avertismente, la regulile de comportament în societate, la regulile de circulaţie; la legile după care funcţionează poliţia, parlamentul; la legile după care se judecă cauzele în instanţele judecătoreşti, împărţindu-se dreptatea; la regulamentele armatei.Peste tot sunt prezente aceste instrucţiuni-indicatoare, inii, care îţi indică drumul de parcurs pentru fiecare situaţie particulară.Iar faptul că sunt identici ca formă în mai multe limbi arată, după opinia mea,  cât se poate de clar, faptul că într-un final al evoluţiei fiinţei noastre planetare vom vorbi o singură limbă şi vom fi organizaţi după aceleaşi reguli şi norme, după aceiaşi ini. Şi, foarte important, vom fi uniţi sub acelaşi grad de responsabilitate.Vorbeam despre indicatoare? Le poţi găsi fie sub forma semafoarelor, a semnelor de circulaţie, ori a marcajelor, fiind cele care ne permit să ne deplasăm pe străzi şi şosele şi fără de care, în câteva momente doar, ne-am găsi ori într-un blocaj (în cel mai bun caz) ori implicaţi într-un accident (mortal chiar, în cel mai rău caz). Mergem pe şosea cu o viteză ameţitoare iar din sens opus vine spre noi un alt vehicol ce se deplasează, de asemenea, cu viteză. În momentul în care trecem unul pe lângă celălalt distanţa este de nici un metru! Nu ne temem deloc, pentru că între noi este aplicată, pe asfalt, o dungă albă lată de 15 cm. Este marcajul ce separă sensurile de mers, un indicator, care generează în minţile noastre imaginea unui ‘zid’ de protecţie. Fără acest marcaj longitudinal îţi închipui ce ai simţi ? Chiar dacă eşti pe o pistă lată de beton tot nu te-ai putea apropia în viteză, la un metru, de cel ce vine din sens opus, am dreptate? Indicatoarele sunt cele care ne conduc spre localităţi pe şosea, spre cabane în drumeţiile pe munte, spre magazine, firme şi spre anumite produse, atunci când sunt sub formă de reclame. 

 *     O acţiune, orice fel de acţiune de fapt, emană dintr-un gând şi începe să existe dintr-un moment dat, numit moment  iniţial. Şi auzi atunci că cineva a iniţiat acea acţiune, fie ea o iniţiativă parlamentară sau umanitară, ori de pace sau de război; a apărut deci o iniţiativă. O iniţiativă pentru ajutorarea copiilor bolnavi de malarie din Africa, ori de curăţire a gunoaielor din munţi; o campanie de popularizare a anumitor informaţii în masele largi, o iniţiativă de sensibilizare a opiniei publice faţă de orice fel de probleme de larg interes, o iniţiativă de control medical pentru prevenirea diverselor boli, o iniţiativă legslativă etc. Intenţiile acestor iniţiative au, în general, rolul conducerii oamenilor pe drumul bun şi corect al evoluţiei vieţii. Al raţiunii. Orice viitoare acţiune începe prin stadiul de intenţie. Intenţia este mugurul imaterial, iniţial oricărei viitoare acţiuni. De câte ori, oare, nu te-ai întrebat: încerc să văd ce intenţii are  cutare sau cutare? De la candidaţii din alegeri la alegerea partenerului de drum. Ai căutat să intuieşti intenţiile celorlalţi, aflaţi pe drumul vieţii sau al profesiei. Intenţiile iniţiale deconspiră până la urmă scopul final urmărit. Indicatorii. Cei statistici ne arată fie căi, fie direcţii sau tendinţe asupra drumului urmat de orice fel de sistem, fie el uman, fie cel al activităţilor abstracte ale economiei, mediului etc. Analiza acestora, înţelegerea şi respectarea lor, duce la capacitatea de a alege cea mai scurtă şi sigură cale de a merge mai departe. Fie că le primim de la indicatoare, fie de la oameni mai instruiţi decât noi, informaţiile receptate vin într-o formă ce se cheamă indicaţii… Direcţii de continuat în drumul nostru.Ţi s-a întâmplat să prevezi un rezultat corect, în urma unui proces de judecată şi analiză mai mult sau mai puţin rapid, altul decât cel predictibil în mod obişnuit? Se spune că ai intuit corect. Intuiţia este răspunsul corect aflat undeva între iraţional şi raţional, între posibil şi imposibil. Este intervenţia simţită în spate, acţiunea cuiva imaterial, pentru a te ghida pe drumul corect, într-o bifurcaţie de moment a drumului vieţii tale. Nu poţi intui decât corect, fiind un non-sens afirmaţia că ai intuit greşit ! Intuiţia este un gând rezultat, în vreme ce un gând apărut în minte este adus de inspiraţie.Prin inspiraţie, adică prin gândurile ce vin singure în minţile noastre, se crează. Se începe. Ce? Artă, ştiinţă, descoperiri etc. Iar dacă mă gândesc la oameni precum Leonardo da Vinci ori Michelangelo, precum Sheakspeare ori Jules Vernes, precum Einstein ori Edison, precum Mozart ori Lennon, realizez că geniul este rezultatul inundării  talentului de către inspiraţie. Tot prin inspiraţie vin, din spatele cortinei gândurilor noastre, şi invenţiile. Invenţiile reprezintă, practic, totalitatea proceselor prin care s-a definit întreaga structură materială a civilizaţiei noastre. Iar procesele de îmbunătăţire prin evoluare a obiectelor, instrumentelor şi principiilor inventate au purtat numele de inovaţie. Ideile care au  găsit soluţiile cele mai potrivite au fost clasificate de către  limbaj prin termenul de ingeniozitate.Cel ce pune la bătaie instrumentele financiare pentru realizarea ideilor se numeşte investitor, iar acţiunea sa investiţie. De altfel, banii nu sunt, pentru societate, decât simple instrumente financiare, şi cred că ai luat cunoştinţă cu puterea lor de a genera interese, de a motiva, de a organiza, de a…  Din hieroglifele pictate sau sculptate în piatră, respectiv nimic altceva decât simple inscripţii, ies ca prin adevărate porţi existenţele, civilizaţii de mult dispărute, conduse fiind de către investigaţiile arheologice.O informaţie strămutată dintr-o minte în alta induce un răspuns comportamental. Se poate insinua un anume gând, se poate folosi o intonaţie specială… Câteodată anumite cuvinte pot chiar intriga, ori chiar instiga… Se poate insera, inocula, insista, pe scurt influenţa alegerea unei anume rute a gândirii. În viaţă astfel de lucruri sunt inerente! Adică de neocolit în intenţiile lor.Un scop ascunde întotdeauna un interes, iar dacă pe lună s-ar găsi aur şi diamante un interes ar apărea imediat şi ar determina reluarea zborurilor spre ea, altfel întrerupt de decenii.O barieră este o interdicţie: stop! Mentală sau materială. Materia fără informaţie ar fi inertă. O regulă se instituie. Un program se instalează. Când lucrurile se află în mişcare, pe drumul lor, poate interveni un fapt ce le deturnează, denumit incident. Şi există o incidenţă a apariţiei acestei interferenţe. Şi atunci se face o incizie  în proces pentru aflarea cauzelor care au condus spre eşec.Astfel, când cunoaşterea adevărului este importantă pentru sistem, iar indiciile sunt ascunse, se declanşează întotdeauna o investigaţie. O anchetă de investigaţie, în care sunt căutate indiciile ce stau ascunse de ochii neiniţiaţilor, dar care alăturate pot reda întregul adevăr dintr-un timp consumat deja. Aceste indicii nu folosesc celor morţi, desigur, ci vor folosi pe viitor pentru eliminarea cauzelor producerii incidentelor, conducând în final spre eliminarea a încă unor ‘greşeli’ ce împiedică evoluţia noastră.În cazul prăbuşirii avioanelor, a navetelor spaţiale, a scufundării vaselor etc., se porneşte întotdeauna o anchetă de investigaţie, în care mai întâi se inspectează locul, apoi se face inventarul indiciilor aproape invizibile, după care se interoghează minţile, gândurile. În final, concluzia găsită reconstituie traseul drumului parcurs de eveniment pentru a găsi elementul cauzator al incidentului ce a stricat local funcţionarea sistemului. Şi, imediat, în întregul sistem se modifică instrucţiunile pentru ca evenimentul să nu se mai poată întâmpla.Câteodată rezultatul este cântărit iar decizia este hotârătâ de o instanţă de judecată. O instanţă ce are drept suport informaţional, de asemenea, instrucţiuni prestabilite. Raţiuni superioare ale inteligenţei!Sistemele societăţilor dictatoriale, ce practic se opun evoluţiei, distrug informaţiile şi intelectualii. Distrug, de fapt, oamenii ale căror acţiuni sunt dominate de informaţiile inteligente. În acelaşi timp închid porţile de acces ale gândurilor libere, creative, inoculând masiv gânduri false despre lideri iresponsabili, inscripţionând programele conştiinţelor  lor cu  valori false şi neraţionale, urmărind degradarea, generaţie după generaţie, a raţiunii din om şi transformarea lui în animal ghidat de instinct, temător şi uşor de condus. Şi, pe lângă intelectuali şi informaţii, distrug totodată şi religia, cea care uneşte individul în efortul evoluţiei omenirii.Ingineria este denumirea dată ‘instrumentelor mentale’ care fac posibilă, găsind căile necesare, transformarea  ideilor din gânduri în realitate. Şi pentru a te convinge este suficient să priveşti în jur: de la Marea Piramidă la Turnul Eiffel, de la Marele Zid Chinez la Domul din Koln, de la toţi zgârie-norii la podurile suspendate de câţiva kilometri lungime, de la platformele marine şi până le aparatele de zbor spaţiale. Şi ai să vezi că execuţia tuturor acestor proiecte măreţe reprezintă rodul soluţiilor date de ingineri. Ingineria construieşte instrucţiunile după care pot fi realizate.Tot ingineria, de data asta genetică, află metodele prin care ne putem modifica trupul.Tot ingineria, de data asta financiară, realizează finanţarea ca motivaţie pentru realizările umane.În societatea umană ‘funcţiunile vitale’ se regăsesc odată în institute (de învăţământ, de cercetare, medicale etc.) şi mai apoi în instituţii (de stat, bancare, ministere etc). Activităţile tehnologice sunt grupate în industrii iar suma informaţiilor în internet. Inii te ajută să afli: afli noul din inspiraţie, din invenţii; afli îmbunătăţitul din inovaţii; afli direcţii din indicatoare; afli adevărul din investigaţii, din interogaţii; afli trecutul din inscripţii; afli ce să faci din instrucţiuni; afli nevăzutul prin intuiţie; afli… Afli.Da, sunt multe cuvinte speciale, de ghidaj a evoluţiei spiritului. ‘La început a fost cuvântul’, spunea Sfânta Scriptură, şi realizezi acum cât adevăr cuprinde în ea această afirmaţie.

   * 

 

    Din zecile de miliarde de oameni care au trecut prin lume recunoaştem că doar foarte puţini dintre ei au influenţat lumea; dintre miile de pictori, de sculptori, de compozitori, de poeţi şi scriitori, recunoaştem că doar foarte puţini dintre ei au influenţat lumea; dintre nenumăratele scrieri care au fost scrise de-a lungul evoluţiei noastre recunoaştem foarte puţine ca fiind cele care ne-au influenţat drumul; dintre nenumăratele compoziţii muzicale ţi-au plăcut numai unele dintre ele, chiar dacă făceau sau nu parte din muzica generaţiei tale; dintre nenumăratele idei şi teorii ştiinţifice, care au trecut prin minţile zecilor de miliarde de oameni, doar unele dintre ele au alcătuit lumea aşa cum o cunoaştem astăzi. De ce? Pentru că doar acei oameni care au fost inspiraţi, doar acei artişti care au fost inspiraţi, doar acele scrieri care au fost inspirate, doar acele melodii care au fost inspirate şi doar acele idei şi teorii care au fost, de asemenea, inspirate, au fost şi singurele adevărate. Cele care trebuiau să ne conducă pe drumul pe care, de altfel, am şi mers.Iar când cei inspiraţi şi călăuziţi de legile raţionale vor alcătui cea mai evoluată formă de organizare a materiei din univers, devenind societatea-umană responsabilă, îl vor forma, de fapt, pe Dumnezeu.

             Ce poate fi atunci inspiraţia – indiferent de forma în care apare, altceva decât cuvântul Domnului?… 

---