Cine este Eva?- sau analiza “Facerii” partea III

                  NOTA:  ordinea fireasca a lecturii este:  

              1.”Să fie o tărie…”- sau analiza “Facerii” partea I            

              2. Cine este Adam?- sau analiza “Facerii” partea II            

              3. Cine este Eva?- sau analiza “Facerii” partea III                

              4. Metafora coastei lui Adam – sau analiza “Facerii” partea IV   

                             Cine este Eva?

                       Bun, am aflat cine este Adam, dar cine poate fi atunci Eva? Pentru că nu ar mai avea sens să  credem că este prima femeie, câtă vreme Adam nu este primul bărbat, nu?  Vom afla imediat…       Zice mai departe textul Genezei: „Şi a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul (şi nu bărbatul, atenţie şi la cuvinte! -n.n.) singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el.”Ajutor potrivit? Eva? Te gândeşti cumva că ăsta este momentul în care intră în scenă Eva?Nicidecum!Şi chiar dacă o să te contrariezi la început, ajutorul cuvenit, cel corect şi adevărat, nu este femeia, ci altceva, aşa după cum, tot corect, stă scris şi în Geneză.          Dar, înainte de a-ţi arăta ce stă scris, hai să ne gândim la ceva: dacă ai sta pe o insulă alături de nişte vorbitori de limbă japoneză, să spunem, nu-i aşa că te-ai simţi singur prin comparaţie cu situaţia în care ai sta pe o altă insulă înconjurat de vorbitori ai aceleiaşi limbi cu cea pe care o vorbeşti tu? Şi, ca să fiu mai precis, nu neapărat tu, ca fiinţă, ci spiritul tău. Mintea ta. Este că ar fi singură? Cel puţin ar vorbi singură, asta este clar.Prin urmare lipsa comunicării conduce înspre sentimentul de singurătate, este adevărat?Sau ce faci atunci când – singur fiind – ai de aşteptat o jumătate de oră, bunăoară, la cabinetul doctorului? Răsfoieşti cumva o revistă? Dar atunci când pleci departe de casă, într-un loc în care ştii că ai să stai singur mai multă vreme, ce-ţi iei cu tine? Nu cumva o carte? Şi nu faci aceste lucruri pentru a-ţi petrece timpul în momentele de singurătate? Să nu te simţi  singur…

     Comunicarea, prin urmare, face până la urmă diferenţa dintre singurătate şi nesingurătate. Iar pentru a comunica ai nevoie de cuvinte. Cuvintele nefiind altceva decât denumiri ale lucrurilor ce te înconjoară, fie ele materiale sau nu.Să revenim acum înapoi la Adam, cel pe care l-am identificat ca fiind nu primul bărbat, ci prima manifestare a inteligenţei nou instalate în creierele primitivilor umanoizi conştienţi, şi la textul Genezei care spunea: „Nu este bine să fie omul singur.”

     Nu crezi că ajutorul potrivit pentru Adam ar fi chiar comunicarea? Nu crezi că exact asta au făcut primii oameni, atunci? Că au comunicat între ei? Primele desene rupestre, ce au stat la baza hieroglifelor şi mai departe a literelor, nu pentru comunicare au fost oare ele create?         

              Dar pentru a comunica ai nevoie de un limbaj. Iar limbajul este format din cuvinte. Primii oameni au ‘dat’, aşadar, nume la tot ceea ce îi înconjura. Noţiuni abstracte date realităţii din jurul lor.Şi, mai departe, nu crezi că şi Adam, personajul Biblic de data aceasta, ar fi trebuit să înceapă tot prin a da nume lucrurilor din jurul lor?

      Să revenim acum la textul din Geneză pentru a vedea ceea ce stă scris, de mii de ani: „Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa că toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.”  Prin urmare, textul încearcă să ne spună că au apărut primele cuvinte!

    În gura primelor fiinţe inteligente!Ce spui de treaba asta? Nu este exact ceea ce cunoaştem că s-a întâmplat în realitate cu strămoşii noştri? Au dat cuvinte lumii înconjurătoare, au format un limbaj, au început să comunice, realizându-se astfel prima legătură între minţile lor!

    Interesant şi corect în acelaşi timp, nu găseşti?Şi pentru că noi, indivizii umani, dincolo de trupul ghidat de informaţiile genetice şi instincte, suntem sume de informaţii şi experienţe acumulate şi guvernate de o conştiinţă, am ajuns să fim ceea ce suntem, fiecare dintre noi, datorită cuvintelor; şi pentru că societatea umană este ceea ce este datorită comunicării experienţei de la o generaţie la alta, realizată de asemenea prin cuvinte, putem spune că, într-adevăr, pentru noi şi pentru societate începutul sau originea a fost dată de cuvinte: „La început a fost cuvântul”, nu aşa spune oare şi textul biblic?De aici au început toate. De aici am început şi noi, cei ce ne punem întrebări existenţiale!Dar noi ne-am propus să o găsim pe Eva, aşa că mergem mai departe.     

 * 

                    „Şi a pus Adam nume tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice”, spune Sfânta Scriptură, apărând astfel cuvintele, iar cu ajutorul lor, apărând limbajul, realizându-se în final comunicarea între indivizi. „Dar pentru Adam (încă-n.n.) nu s-a găsit ajutor pe potriva lui.”         Şi aici ne apropiem în sfârşit de momentul apariţiei Evei, care deja este clar că numai femeie nu mai putea fi! Femeia, după cum am văzut, fusese creată încă din ziua a şasea, odată cu bărbatul cu care trebuia să se înmulţească şi să stăpânească peste…Şi iată totuşi câte lucruri s-au petrecut şi câtă vreme a trecut de atunci.   

                  Stă scris în Geneză : „Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.”Desigur că, mai întâi de toate, te poţi întreba de ce a i-a trebuit lui Dumnezeu o coastă de la Adam, el care a putut crea totul din nimic, doar prin simpla sa voinţă? Vei înţelege imediat şi o vei identifica cu adevărat corect pe Eva.

     Dar să revenim pentru câteva clipe înapoi în timp, la fiinţele conştiente care aveau deja un limbaj ce le permitea să comunice între ele.Vezi tu, comunicarea omului este realizată pe două planuri. O comunicare contemporană, între membri ce trăiesc într-o aceeaşi perioadă de timp, şi o comunicare de-a lungul timpului, realizată între generaţiile succesive, aşa cum se învaţă, spre exemplu, la şcoală.O comunicare între indivizi şi o comunicare între generaţii. O deplasare a cunoştinţelor înspre urmaşi.

    Pentru că Platon, spre exemplu, încă comunică cu noi, deşi de mult trupul său nu mai este în viaţă. Ideile lui încă ne influenţează viaţa de astăzi. Iar aceste idei ne sunt transmise prin şcoală, prin cărţi, prin teatre, filme ş.a.m.d.Aşa că, atunci când o întreagă generaţie de oameni ce poartă memorată în minţi cunoaşterea acumulată dispare la vremea ei, murind de bătrâneţe (‘somn greu’), cunoştinţele acumulate nu se pierd, generaţia următoare preluându-le prin exact acest minunat mecanism al învăţământului, reprezentat în primul rând de şcoală. Idei purtate din vorbă în vorbă şi din scris în scris. Mecanism reprezentat de literatură, de teatre, de filme şi de către toate celelalte mijloace prin care se realizează de fapt transmiterea lor.

    Aşa că Raţiunea Creatoare a creat-o pe Eva, de fapt mecanismul multiplu şi diversificat prin care fiecare nou om intrat în viaţă va dobândi cunoaşterea celor de dinaintea lui. Eva este instituţia învăţământului şi a informării, cu care Adam, societatea umană, va face pereche pentru toată perioada sa de viaţă.

            Iar dacă te vei uita la toţi copiii care se despart cu ochii în lacrimi de părinţi în prima zi de şcoală, şcoală cu care se vor însoţi mulţi ani la rând şi cu învăţătura căreia îşi vor forma însăşi entitatea trup şi spirit ce-i reprezintă ca indivizi, ai să înţelegi următoarele cuvinte ale Genezei:„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”

                       Cât este de adevărat!Spune-mi, mai poţi crede acum că Eva este femeie şi Adam este bărbat? 

Anunțuri
Published in: on Aprilie 25, 2007 at 2:37 pm  Comments (7)  

The URI to TrackBack this entry is: https://civilizatiainilor.wordpress.com/2007/04/25/cine-este-eva-sau-analiza-%e2%80%9cfacerii%e2%80%9d-partea-iii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

7 comentariiLasă un comentariu

  1. Bineinteles ca nu-i vad pe Adam si Eva ca pe niste oameni , sunt de acord cu dvs. si am spus-o si pe forum . In ce-l priveste pe Adam pot spune ca avem aceleasi opinii , el reprezentand inteligenta umana , dar in ce-o priveste pe Eva nu mai gandim identic. Eu stiu ca omul este dotat si cu inteligenta emotionala .
    Cuplul Adam-Eva reprezinta , pentru mine , legatura intre partea intelectuala a omului si cea emotionala , care nu pot fi separate.
    Netinand seama de una din parti se ajunge la un dezechilibru , altfel spus un om inteligent poate deveni o persoana deosebit de rea cu cei din jur ( chiar criminal ) iar un om foarte sensibil dpdv. emotional poate deveni un naiv si un prost.
    Stiti exepresia ” Esti bun , esti prost „.
    Desi exista si emotii negative in Biblie scrie ca Dumnezeu a creat totul bun , in sensul pozitiv.
    Copii care au urmat din unirea celor doi sunt si de parte barbateasca si de parte femeiasca care unindu-se intre ei s-a ajuns la umplerea pamantului. Si daca va ganditi la pamant ca la o pessoana luata individual veti ajunge la concluzia ca este vorba de dezvoltarea ei pe ambele planuri.
    Se stie si ca barbatii se bazeaza mai mult pe inteligenta fiind mai logici dar si mai „reci” , iar femeile pe sentimente ( pe logica mai putin ) ceea ce le face mai slabe ( nu ma refer la fizic ).
    Cresterea ar insemna in acest caz dezvoltarea in mod echilibrat si in sens pozitiv ( bun ) .
    Diferenta dintre ceea ce gandesc si ceea ce ganditi dvs. vine de la felul cum privim lucrurile. Eu reduc lumea , universul la individ , iar dvs. raportati toti oamenii luati ca intreg la univers . Dvs. vedeti totul ca o dezvoltare globala , iar eu ca pe o dezvoltare individuala .
    Cum am mai spus , diferentele de opinii duc la intelegerea lucrurilor si nu doar la cunoasterea lor ( ca in cazul in care toti am gandi la fel si am vedea la fel ).

  2. Sigur, Mirena, este dreptul fiecăruia să aibă păreri proprii, ca rezultate ale analizei observaţiilor personale asupra spectacolului în care trăim.
    Cum spuneam şi pe forum, pentru aceasta va stimez, pe toti cei de aici, ce va framantati mintile, cautand adevarul.
    Acest lucru ne apropie, mai mult, decat ne despart parerile contradictorii!
    Priveşte cu atenţie tabloul de mai sus, creaţia inspirată a lui Michelangelo, şi vezi dacă textul de mai jos nu-l descrie întocmai:

    „Imaginea îl arată pe Dumnezeu, care, ţinînd-o de după gât pe Eva (mecanismul înmulţirii cunoştinţelor şi singura care ’iese’ din planul secţiunii ‘trasă’ fiind de Dumnezeu) îşi întinde mâna (voinţa) înspre Adam (societatea umană), fără a-l atinge (discontinuitatea cerută). Dumnezeu fiind voinţa ce trimite gândurile celor ce au fost, înainte, societăţii umane.
    Adam stă rezemat pe ceva stabil, pe pământ, peste iarbă, în vreme ce Dumnezeu pluteşte în ceva suspendat. Ceva care seamănă perfect cu o secţiune printr-un cap de om. Formele conturului, culoarea, grosimea peretelui ‘jumătăţii de craniu’, sunt frapant de asemănătoare cu realitatea.
    Iar amalgamul de trupuri din spatele lui Dumnezeu (lângă îngeri, dar mai presus de ei), ce aduc cu circumvoluţiile creierului, trebuie să fie gândurile celor ce trăiesc veşnic în minţile noastre: Einstein, Edison etc….
    Nu crezi că acesta este exact tabloul căutat?
    *
    Amintesc aici despre o constatare a oamenilor de ştiinţă: „omul foloseşte doar aproximativ 10% din capacitatea creierului său.” Ce se întâmplă cu restul de aproximativ 90% din capacitatea creierelor nostre?
    Poate ceea ce arată imaginea zugrăvită de Michelangelo…
    *
    În acelaşi timp, Dumnezeu – cel pictat – poate fi regăsit în fotografia secţiunii din centrul planşei color (după formă, poziţie şi culoare), identificându-l prin prelungirea nervoasă ce face legătura între corp şi creier, între inteligenţa din creier şi măduva şirei spinării ce transmite comenzile mai departe, membrelor trupului…
    Şi tot el, Dumnezeu, face legătura creierului cu Adam, prin braţul său drept, întins în faţă. Cu celălalt braţ, de care se sprijină şi braţul stâng al Evei (învăţământul), Dumnezeu pare să ‘împingă’ în afară un mic înger. Ca un mic elev… Să fie oare cele două braţe viziunea autorului asupra celor două comunicări ale cunoştinţelor: între indivizi şi între generaţii?… ”
    „Civilizatia inilor”, pag 190

  3. Inteligenta emotionala! Vrea cineva s-o defineasca?

  4. Inteligenta emotionala. Am incercat sa adun cateva cuvinte despre ea, pe forum, la adresa :http://www.roportal.ro/discutii/ftopic29707-130.html , mesaj# 133.

  5. Problema e ca am pus intrebarea mai multor persoane care umbla cu vorbe mari, dar nimeni nu mi-a putut da un raspuns clar, concis, convingator despre „inteligenta emotionala.” Ca, mai nou, astazi, sa gasesc o noua expresie, „inteligenta sociala.” De ce se folosesc termeni tradusi cine stie de pe unde fara sa se cunoasca ce vor sa defineasca. Cum se poate vorbi despre diferite forme de inteligenta cand nu se stie ce e aceea „inteligenta?”

  6. Dar nu stiu de unde culegi tu astfel de expresii… neexplicate? Si mai ales de ce te-ai blocat in expresia aceasta…
    In acaz ca nu ai citit pe forum, iti aduc aici ceea ce cred eu ca ar putea insemna, dar inainte de asta, te intreb: cam ce ai dori tu sa insemne?
    M-ai intrebat:
    ” Domnule Octav, dvs. ati spus ca :
    Deci Dumnezeu este in tot si in toate , el guverneaza totul inteligent si rational … totul decurge dupa un plan perfect . Furnicile se organuzeaza dupa instinct , asa cum ne place noua sa spunem , dar oamenii au trecut de acest stadiu . Oamenii sunt fiinte rationale si de aici apare si ” imperfectiunea ” , babilonia , modul diferit de a percepe lumea .
    . Si Hitler a vrut sa construiasca o lume perfecta , dupa felul cum a inteles el perfectiunea , dar din prea mult zel a ignorat un lucru esential vietii , IUBIREA .
    Ea nu este nici inteligenta , nici rationala , ea este o emotie . Iar daca un om savarseste o fapta necugetata din iubirea pentru oameni se poate spune ca este o greseala .
    In aceasta ordine de idei , Isus ar reprezenta inteligenta emotionala. Dvs. ce credeti ?
    Si am raspuns:
    Oare ce face ca o furnica a musuroiului sa se comporte ca si o celula a trupului nostru? Nu fura, nu se supara, nu fuge din calea dusmanului. Iubirea? Iubirea ca si unire…
    Ce face o celula a corpului nostru (sa spunem o celula alba aflata in fata unui virus) sa se comporte ca si o furnica a musuroiului?
    Cine a scris aceste comportamente? Pentru ca nu sunt nici rodul unei evolutii si ele exista cu adevarat.
    Hitler nu a fost un idealist. Doar a fluturat aceasta in jurul „furnicilor germane” pentru a-l urma. Hitler a reprezentat pentru omenire ceea ce reprezinta un virus pentru celulele trupurilor fiintelor vii, ori un iarasi virus electronic, pentru informatiile calculatoarelor noastre. Sau ceea ce a reprezentat comunismul pentru evolutia oamenilor, omorand intelectualii si izoland pe ceilalti de informatiile din lumea libera. Cu toate, asa cum ai sa vezi in cartea mea, fac parte din acea forta ce actioneaza ca o inertie in calea miscarii evolutive a spiritului uman liber.
    iisus a fost un om ce a primit prin calea inspiratiei, ganduri divine pe care unii dintre noi le-am folosit pentru a ne construi vietile, destinele si spiritele.
    „Inteligenta emotionala”. Este ca si cum ai spune apa si ulei. Inteligenta nu este emotionala – gandeste-te la un calculator -, iar emotionalitatea este o rafinare a trairilor sufletesti, specifice doar fiintelor vii si in plus guvernate de instincte.
    Ca Iisus ne-a indicat cu sufletul sau drumul adevarului si al bunatatii, si ca acest drum ne conduce spre unirea prin inteligenta, este adevarat. Mai mult nu stiu ce sa spun…
    Spui: „Nu cred ca sta in puterea mea sau a dvs. sa facem ca lucrurile sa evolueze corect la nivelul planetar sau mai mult , cel unuversal… Insa , ceea ce putem face este sa actionam doar asupra noastra insine . Chiar si in micul meu univers , familia , nu pot face ca toate lucrurile sa fie perfecte . Si apoi ce este perfectiunea ? Conceptia mea despre perfectiune nu este indentica cu cea a sotului , spre exemplu , pentru ca suntem diferiti si unici in felul nostru ”
    Ceea ce faci in familie, in concediu, in week-end sau seara, este castigul sufletului tau. Ceea ce faci in restul timpului, este castigul spiritului colectiv al omenirii.
    Acel spirit care se inmulteste cu fiecare nou nascut si care nu moare niciodata, cata vreme traiesc oamenii.
    numai ganduri bune… ”

  7. Bine ar fi ca DUMNEZEU sa ne dea cate o palma exact in clipa cand am gresit.De aceea e gresit sa spunem ca hitler a vrut sa faca o lume perfecta si ca de fapt cu voia lui DUMNEZEU a fost trimis pe pamant de catre lucifer acest hitler pentru a bate pe evreii care l-au rastignit pe Iisus si pe comunistii care sunt atei.Citeste „Cartea lui Iov” din Vechiul Testament si voi veti fi lamuriti. Cititi si comentariul meu privind facerea lui Adam si a Evei.
    DUMNEZEU A FACUT TOATE BUNE FOARTE!
    NIHIL SINE DEO!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: