Semnificatia Treimii (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh)?

                Cu mijloacele minţii omeneşti şi ale firii înconjurătoare, noi ştim că Dumnezeu există, dar nu ştim ce este El, în Sine, în fiinţa Lui.” (Site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Române – http:// www.patriarhia.ro )

                       „Sf. Grigorie Teologul observa că puterea din noi, înnăscuta tuturor, prima lege lipita de noi, care ne duce spre Dumnezeu prin cele văzute, este raţiunea.” (http:// www.patriarhia.ro )

          I.

                   Apa ce curge din ploaie se întâlneşte cu cea ieşită, prin izvoare, din adâncurile pământului, apoi curg la vale, unindu-se, formând pârâuri, râuri, fluvii, după care se varsă în ocean. Daca oceanul ar fi Dumnezeu, atunci…               

                      Molecula (omniprezenta) de apă din ploaie şi cea care izvorăşte din pământ, este Tatăl  

                     Fiul, pe măsură ce ‘învaţă să devină’ mai mare în ape, este pârâul, râul şi fluviul.                  

                     Duhul Sfânt este albia tururor acestor ape curgătoare, este calea pe care apele o urmează, unindu-le pe parcurs, pentru a ajunge în final, să devină oceanul.                   Care Ocean, îl formează pe Dumnezeu           

 

 

 

  

                   II.                             

 

                           Tatăl (Dumnezeu este pretutindeni şi nicăieri) este raţionalitatea şi inteligenţa prezentă pretutindeni în univers, în forma Legilor Natural Universale ce guvernează atomi şi stele, în instrucţiunile ce formează şi guvernează celulele fiinţelor, şi în instrucţiunile ce stabileşte comportamentul fiinţelor, instinctul.                          

 

                                Fiul (Dumnezeu e în voi) este omul, luat ca individ, prima formă de viaţă creativă-raţional-inteligent–conştientă.                   

 

 

                            Duhul Sfânt (Dumnezeu e lumina din mintiţile noastre) este calea (suma inspiraţiilor) ce trebuie urmată de omul individ pentru a deveni, prin unirea în responsabilitate, societatea raţională care, privită în ansamblu, ve întrupa în univers, entitatea denumită şi aşteptată de om, Dumnezeu.

 

 

      

 

 

 

 

                          III.   

      Tatăl

         Observăm că ştinţele ce luminează întunericul minţilor noastre au o structură  raţională. Gândşte-te la matematică, fizică, etc. Cu ajutorul acestei ‘lumini’, am putut vedea şi observa în jurul nostru…

         Am observat astfel că întreaga materie din univers, de la quarci şi până la galaxii este organizată-guvernată de un pachet de legi universale. Aceste legi universale sunt raţionale, adică poţi prevede printr-un raţionament logic comportamentul în timp, sau reacţiunile în funcţie de acţiuni.

         Am observat că plantele sunt de asemenea forme ale materiei, organizate de informaţiile raţionale aflate în genele ce formează cromozomii, ARN-ul, ADN-ul şi mai departe celula.

         Am observat că exact aceeaşi organizare raţională găsim şi în celula animalului, şi că în plus, comportamentul acestuia ascultă de informaţii şi instrucţiuni–programe, aflate în mintea sa, şi care de asemenea sunt raţionale. Am numit instinctul.

         Constatăm că toate aceste raţiuni ca nişte intenţii, ţin cont una de alta, fiind astfel interconectate între ele. Mai mult chiar, parcă fac parte dintr-un acelaşi scenariu. Şi sunt parcă ‘construite’ dintr-un acelaşi material… imaterial.

          Hai să presupunem că suma acestor Raţiuni-prezenţe autoritare şi creatoare pretutindeni în spaţiu ar fi Tatăl. 

          Aceasta poate fi prima parte a treimii ce-l alcătuieşte pe Dumnezeu. 

          Cum de altfel este descrisă şi în Geneză, creaţia: lumina, elementele naturii, plantele şi animalele. Dintre animale, unele erau hominide, parte femeiască şi parte bărbătească, cărora li s-a încredinţat misiunea de a se înmulţi, pentru a stăpâni planeta şi întreaga ei suflare.Apoi, Dumnezeu–Tatăl s-a odihnit. Duminica. Adică a trecut ceva vreme.                 

 

                     

                 Fiul           

               Textul Genezei spune mai departe că Dumnezeu-Tatăl, plimbându-se (prin timp), a văzut că nu era nimeni care să lucreze pământul. Întradevăr, înainte de epoca omului de Cro-Magnon (primii hominizi inteligenţi, cei care au desenat pe pereţii peşterilor, desene ce mai târziu s-au transformat în ideograme, apoi în hieroglife şi tot aşa în literele ce formează cuvintele prin care ne transmitem gândurile între noi, asigurând evoluţia spiritului) nimeni nu lucra pâmântul. Cu toţii trăiau din vânat şi culesul fructelor, ca orice alte animale.          

                Atunci, spune textul Genezei, Dumnezeu „a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie„. Fiinţă vie. Să fie acest suflu conştiinţa? Adică exact ceea ce face trecerea de la animal la om?Această ‘fiinţă vie’ s-a oprit pentru prima oară pentru a ‘vedea cu ochii minţii’ un peisaj mirific. Şi nu greşesc dacă spun că nu există vreun alt  animal care să se oprească şi să observe încântat un apus de soare, aşa cum face omul…        

                  Astfel, în pustietatea universului, a apărut prima formă de organizare conştientă a materiei care a şi început a-l observa cu sete. Această nouă fiinţă conştientă şi inteligentă ce îşi bazează întreaga viaţă pe o aceeaşi raţiune omniprezentă în univers, omul conştient şi inteligent, ar putea fi Fiul. Adică a doua treime a lui Dumnezeu…                                           

                  

                  Sfântul Duh         

                 De cum a deschis ochii minţii, această nouă fiinţă a început să se întrebe: cine sunt eu? Şi a început a căuta sprijin moral, uitându-se spre cerul de unde a pornit totul. A apărut astfel credinţa într-un protector supranatural omniprezent şi omnipotent. La început în mai mulţi zei, care trebuiau să explice fenomenele de neînţeles.                   Mai apoi înţelegând, prin cunoaştere, natura fenomenelor, zeii s-au împuţinat, rămânând un singur zeu: Dumnezeu. O fiinţă-entitate supranaturală pe care nu a ştiut mai apoi unde să o aşeze în univers. Iar pe măsură ce cunoaşterea universului creştea, cu atât mai mult scădea spaţiul unde ar mai fi putut locui Dumnezeu. Acelaşi spaţiu în care, pe vremea copilăriei omenirii, lipsind cunoaşterea, încăpeau atâţia şi atâţia zei…Mai târziu, după ce a cercetat toate ungherele posibile şi imposibile ale spaţiului fără a găsi un loc unde să mai poată locui Dumnezeu, mulţi dintre ei l-au pierdut.                      Fără să poată vedea însuşi punctul din spaţiu al chiar minţii lor. Fără să-şi dea seama că stă în spatele minţilor lor.Ale noastre.În cele 10 procente active şi în cele 90 de procente ale creierului despre care am înţeles că stau nefolosite.Dar organizate şi ele, nu-i aşa?, cel mai probabil tot de… raţiune.

        Evoluând spiritual, omul a putut evolua tehnonogic. Progresul său tehnologic este un fenomen similar cu evoluţia-adaptarea la mediu Darwiniană a trupurilor animalelor.

Astăzi omul trăieşte într-o societate ce încearcă să devina responsabilă atât cu ‘celulele fiinţei ei’, indivizii ce o alcătuiesc, cât şi cu puterile uriaşe pe care inteligenţa i le-a adus. Această nouă formă de organizare a materiei, puternică, conştientă şi raţională, are menirea de a uni (după modelul furnicilor într-un muşuroi sau a celulelor într-un trup funcţional ca al nostru) indivizii (de fapt conştiinţele lor) într-o nouă entitate spirituală, cea mai puternică din univers (ce poate crea orice, în mod conştient şi responsabil, ce poate devia chiar şi traiectoria unui asteroid ‘trimis’  sau mai curând ‘adus’ de gravitaţie spre planeta Terra, şi, foarte important, ce poate duce şi pe alte planete, sămânţa sa inteligentă).

L-am numit pe Dumnezeu cel adevărat.

 

               Rostul omului pe pâmânt ar fi astfel, de a alcătui trupul lui Dumnezeu! De a-l aduce din imaterial în material. Şi este poate cel mai onorant rol pe care îl puteam avea, croit, pe undeva, parcă pe măsura imensului orgoliu ce încă ne mai defineşte… Rolul întrebărilor existenţiale ar fi, prin urmare, cel de a ne căuta, unii pe alţii, şi, înţelegând răspunsul, de a ne uni conştiinţele în adevăr şi responsabilitate. Iar renunţarea definitivă la gândurile rele ar reprezenta Judecata de Apoi. Ziuna când Dumnezeu va coborâ pe pămâmnt.Va coborâ din minţile noastre…              

 

               Calea pe care această minunată şi unică fiinţă – am numit omul – trebuie să o urmeze pentru a deveni, prin unirea conştiinţelor, entitetea supremă în univers, trebuie să fie, nimic altceva decât… Duhul Sfânt.             

 

                  Aşa doar, pot înţelege Sfânta Treime care îl alcătuieşte pe adevăratul Dumnezeu, cel în care pot crede fără rezerve, atât credincioşii cât şi… ateii.Aici este punctul în care cele două etern rivale, ştiinţa şi religia, care ne-au condus pe cale ajung să se întâlnească, dându-şi mâna ca două învingătoare.             

                 Dar oare a venit vremea trezirii noastre? Doar tu singur ne poţi răspunde…                        

                 Ei şi-au răspuns mai devreme:                           

 

                     „Sunt un bătrân de 82 de ani, educat în amăgirea în care vă aflaţi şi spre care mă îndemnaţi, şi din care m-am eliberat cu mulţi ani în urmă, prin mari suferinţe şi eforturi, căci mi-am format o viziune asupra lumii care nu coincide cu a bisericii, deşi e creştină, care îmi oferă şansa unei vieţi liniştite, pline de bucurie, şi are drept scop desăvârşirea lăuntrică şi pregătirea pentru o moarte la fel de liniştită şi plină de bucurie, pe care o văd ca pe întoarcerea la Dumnezeul iubirii din care purced.”                             

                       Lev Tolstoi,  Despre Dumnezeu şi om: din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), Editura Humanitas, Bucureşti, 2006.                           

 

 

                         „Acolo, afară, se află lumea asta uriaşă, care există independent de noi, oamenii, şi care ne aşteaptă ca o măreaţă şi veşnică ghicitoare, accesibilă măcar parţial cercetării şi reflecţiilor noastre. Contemplarea acestei lumi se anunţă ca o eliberare, iar curând mi-am dat seama că mulţi dintre cei pe care am învăţat să-i preţuiesc şi să-i admir îşi găsiseră libertatea lăuntrică şi siguranţa în preocuparea devotată pentru acest lucru”.                                                 „Scurtă e existenţa asta, ca o vizită scurtă într-o casă străină. Calea ce trebuie urmată e slab luminată de o conştiinţă pâlpâitoare, al cărei centru este eul care limitează şi separă… Dacă un grup de oameni devine noi, un întreg armonios, atunci ei au atins cea mai înaltă realizare umană.”; „Pentru civilizaţie şi chiar pentru rasa umană nu există altă salvare decât crearea unei guvernări mondiale, în cadrul căreia siguranţa naţiunilor să se întemeieze pe lege.” (entitatea muşuroiului de furnici, UE,?-n.n.) … „Un nou mod de gândire este vital dacă vrem ca omenirea să supravieţuiască şi să progreseze.”!                                     În New York, la sediul fundaţiei editurii „Simon and Schuster”, stă scris pe un pergament aşezat într-o cutie etanşă de metal şi sticlă: „Princeton, 4 mai 1936. Mesaj către posteritate.Dragă posteritate, dacă între timp nu ai devenit mai dreaptă, mai paşnică şi în general mai înţeleaptă decât suntem (sau am fost) noi acum, atunci naiba să te ia! Cu respect şi cu o speranţă sinceră, îşi exprimă opinia sa cel ce este (sau a fost) Albert Einstein.”                                

 

 

                      Einstein, CUVINTE MEMORABILE, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005.

 

 

Anunțuri
Published in: on Aprilie 15, 2007 at 8:41 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://civilizatiainilor.wordpress.com/2007/04/15/tatal-fiul-si-sfantul-duh/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: