Cine este Adam?- sau analiza “Facerii” partea II”

                  NOTA:  ordinea fireasca a lecturii este:  

    1.”Să fie o tărie…”- sau analiza “Facerii” partea I

    2. Cine este Adam?- sau analiza “Facerii” partea II

    3. Cine este Eva?- sau analiza “Facerii” partea III    

     4. Metafora coastei lui Adam – sau analiza “Facerii” partea IV  

                     

               Cine sunt, aşadar, Adam şi Eva?  

 

                   Pentru început am să te rog să te gândeşti un moment la ce anume cunoşti tu despre Adam şi Eva. Ce informaţii ai memorate în mintea ta.Ale mele coincideau cu cele ale încă câtorva persoane cărora le-am pus aceeaşi întrebare: Adam şi Eva, ‘după cum este scris în Biblie’, sunt primii oameni, respectiv primul bărbat şi prima femeie. Şi, bineînţeles, creaţi de către Dumnezeu. Mai mult, Eva a fost făcută din coasta lui Adam! O neînţelegere din pricina căreia femeia, sute de ani la rând, a fost socotită ca nefiind egală cu bărbatul.    Dar să vedem ce scrie de fapt în Geneză. Şi încă cât se poate de… negru pe alb.   După cum probabil cunoşti, potrivit Bibliei lumea a fost făcută de către Dumnezeu în şase zile, după care, în ziua a şaptea, s-a odihnit.Astfel, se spune că în prima zi au fost făcute cerul, pământul şi lumina; în cea de-a doua zi „tăria”, despre care am vorbit mai devreme, cea care a scos la suprafaţă uscatul; în cea de-a treia zi regnul vegetal; în cea de-a patra zi luminătorii cerului; în cea de-a cincea zi regnul animal din apă şi aer, iar în ultima zi, cea de a şasea, Dumnezeu a făcut regnul animal de pe uscat şi, extrem de important, pe om!   Astfel, în ziua a şasea, stă scris în Sfânta Scriptură:„Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul.” „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul său; a făcut bărbat şi femeie (s.n.). Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce mişcă pe pământ şi peste tot pământul.”

            Te întreb: sunt, în acest moment, ‘făcuţi’ bărbatul şi femeia sau nu? Sunt…

              „Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.”„Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.” (s.n.).Mai mult chiar: „Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.” (s.n.).

              Acum vin şi mai pun odată întrebarea: stă scris clar că în ziua a şasea oamenii,  bărbaţii şi femeile, erau deja făcuţi, sau nu?Desigur, iar mărturie stă însuşi textul!Şi atunci cine mai pot fi Adam şi Eva, cei care au fost creaţi mai târziu, după cum vom vedea?

              Pentru a afla, haide să vedem cum a evoluat omul în realitate, aşa după cum descoperirile arheologice ne-au arătat.La un moment dat (acum aproximativ 40.000 de ani), pe Terra exista cu adevărat tabloul descris în Geneză, inclusiv animalele umanoide care aveau să evolueze în omul inteligent, Homo Sapiens Sapiens, stămoşul omului modern de astăzi. Până în acel moment, însă, umanoizii aceştia erau, realizezi, doar nişte biete animale. Şi este imposibil să ţi-i imaginezi muncind ogorul, ori sădind şi curăţind pomii fructiferi, tot aşa cum nu ai să vezi nici azi vreun animal biped care să muncească câmpul, din proprie iniţiativă! Pentru că animalele nu muncesc în înţelesul pe care îl dăm noi muncii planificate, făcute din primăvară şi până toamna târziu, pentru a avea rezerve de hrană pe timpul iernii. Bipedele maimuţe ar muri pur şi simplu de foame dacă ar trăi în alt climat decât cel tropical – ecuatorial, în care hrana se găseşte tot timpul anului, pentru simplul fapt că nu ştiu să-şi facă provizii.

   Aşadar, deşi bărbatul şi femeia (neinteligenţi însă) existau, încă nu munceau pământul, iar în Geneză, după ziua a şaptea deja, nu se spune altceva:  „Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că (…) nu era nimeni ca să lucreze pământul.” (s.n.).

    Acest pasaj a făcut să se creeze confuzie, crezându-se că totuşi omul (bărbat şi femeie) nu exista încă. Iar când, mai departe, se spune în Geneză că: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ a făcut pe om şi a suflat suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie”, s-a înţeles de fapt că acesta este momentul creării omului. Omului în forma bărbatului şi femeii. Aceştia însă erau deja creaţi, încă o dată spun, din ziua a şasea!

   De aceea cred că textul încearcă să comunice că acesta este momentul în care bărbatul şi femeia au devenit inteligenţi, trezindu-se astfel la conştiinţă: “fiinţă vie”!   Pentru că şi în realitate, Raţiunea Creatoare luând forma inteligenţei, a intrat în mintea animalului umanoid, apărând astfel conştiinţa! Pentru  prima oară omul a devenit „fiinţă vie”, adică conştientă. Ghidată de raţiune! Inteligentă. Capabilă de muncă planificată…Şi asta s-a întâmplat, subliniez încă odată, după ziua a şasea, adică exact ca şi în realitate, la ceva vreme după apariţia umanoizilor cu chip uman dar cu minţi de animale, care nu ştiau să facă nimic mai mult decât să crească şi să se înmulţească…

    De-abia începând cu Homo Sapiens Sapiens au apărut şi activităţile specifice omenirii, agricultura („nu era nimeni ca să lucreze pământul”) şi creşterea animalelor, cum de altfel şi în Biblie stă scris: Adam (omul inteligent) a avut doi copii, pe Cain şi pe Abel, unul agricultor iar celălalt cioban…Aşadar, după cum scrie şi în Biblie, interpretată de data aceasta corect, Cain şi Abel sunt primele ramuri de activitate specifice omului inteligent, ‘copiii’ lui Adam care, la rândul său, nu este primul bărbat, ci primul om inteligent! Şi, mai corect spus, metafora primilor oameni inteligenţi.Şi, încă şi mai corect, ceea ce aveau ei să formeze, adică mugurul omenirii, al societăţii total diferite de cea a animalelor, cea în care trăim şi noi astăzi. 

*

   Mai departe, după cum cunoaştem, omul preistoric, deşteptat la conştiinţă şi înarmat cu puterea dată de inteligenţă, a putut să evolueze spiritual şi tehnologic, ajungând acum să poată zbura chiar pe alte planete.Această evoluţie a fost posibilă datorită cunoaşterii şi înţelegerii fenomenelor şi principiilor dezvăluite de ştiinţe.

              Iar ştiinţa şi cunoaşterea nu este una singură, ci este foarte diversificată: matematica, fizica, chimia, astrologia, mecanica, medicina etc. Toate aceste elemente diferite ale cunoaşterii converg într-un final spre un acelaşi punct comun: înţelegerea cât mai precisă a unei aceleiaşi lumi pe care ele o descriu şi în care trăim. Proiecţia cunoştinţelor din toate punctele diferite ale tuturor ştiinţelor urmează să realizeze în final imaginea completă a fenomenelor lumii în care trăim. Întocmai ca o hologramă a realităţii proiectată în minţile noastre.

    Toate aceste ramuri ale ştiinţei, ale aceluiaşi pom în definitiv, şi mai ales faptul că ele nu ne-au fost dezvăluite în totalitatea lor dintr-o singură dată, ci mai curând ca nişte seminţe încolţite în primele minţi şi crescute şi îngrijite mai apoi de generaţiile ce s-au succedat, mă fac să înţeleg altfel decât până acum cuvintele ce urmează în Geneză:  

              „Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ (încolţite în primele minţi- n.n.) tot soiul de pomi (ramuri ale ştiinţei- n.n.), plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat (beneficiile ştiinţei- n.n.).”

                   Şi, când mă gândesc că fiecare din aceste beneficii ale ştiinţei au avut în mod obligatoriu şi un revers al medaliei (de la arc la forţa atomică, care au ajutat la vânat sau la producerea energiei dar, în acelaşi timp, au provocat şi distrugeri, din cauza folosirii lor ca arme), realizez şi importanţa discernământului în folosirea lor: „iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi cunoştinţei binelui şi răului”, aşa cum stă scris în Geneză! (s.n.)

      Iar Raţiunea instalată în mintea omului a început să cerceteze, să cunoască şi să se folosească de beneficiile ştiinţei: ”Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească” cum, de altfel, şi stă scris în Geneză.„A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”

     Iar aceasta s-ar ‘traduce’ simplu: dacă societatea umană nu va avea discernământ în folosirea periculoaselor puteri ale descoperirilor ştiinţei va pieri. Cum s-ar întâmpla, de pildă, în cazul unui război nuclear.Prin urmare, aceasta este intrepretarea pe care o văd ca fiind cea corectă a fragmentului analizat din Geneză şi totodată acesta este şi adevăratul Adam, apărut după ziua de odihnă. Identificat ca fiind omul inteligent – în stare „să muncească pământul”, este omul conştient – „fiinţă vie”.

                   Este omul căruia i-a fost insuflată nevoia cunoaşterii. Este însăşi inteligenţa ce locuieşte în trupurile noastre efemere şi care se ‚mută’, prin învăţare, din generaţie în generaţie, devenind tot mai evoluată, şi nicidecum primul om, mai exact primul bărbat, aşa cum ne-au tradus învăţaţii bisericii!

                    Este societatea umană organizată pe baza raţiunii, cea care a înlocuit societatea animalelor organizată de instincte.